I love you advertising

Client: Bigger
Agentie: Bigger
Casa de productie: Sega Home Studio :)
An productie: 2008

Sega vi-l prezinta pe Nea Marian in prima docureclama din Romania...

La inceputul lui decembrie 2007, ma invita baietii de la Bigger (de la stanga la dreapta Lica, Fane si Burcea) sa luam pranzul impreuna. Si sa discutam despre un nou proiect.

Asa am aflat ca exista nea Marian, un portar pasionat de reclame. Pe care baietii doreau sa il foloseasca intr-un autopromo. "Ma bag", am zis, "doar daca ma lasati sa fac ce vreau eu". Adica un portret documentar. Fara scenariu prestabilit, fara restrictii... Si asa a inceput aventura. Am folosit minimum de tehnica. Am filmat cu camera Lucianei (sefa de la Bigger Events - in fine, nu stiu daca se numeste chiar asa departamentul lor de BTL :), un handycam Sony, model cu miniDVD si touchscreen (foarte bun ecranul LCD, uau!) . Si... atat.

Dupa doua zile cu nea Marian, umplusem 11 miniDVD-uri. In total 5 ore si jumatate.

Doua zile pline de intamplari mici, dar care - privite prin ochiul camerei - s-au transformat in felii gustoase de viata.

Au venit sarbatorile si, imediat dupa ele, au urmat doua saptamani intense de editare. In caz ca nu stiati, documentarul se naste la filmare, dar capata forma de abia la montaj, cand incepi sa creezi contexte ca sa spui o poveste. Din pacate, a trebuit sa sacrific foarte multe scene care imi placeau, pentru ca nu isi gaseau locul in povestea care se contura din ce in ce mai clar...

Pentru mine, nea Marian este oglinda publicitarului roman. Priviti-l cu atentie. E patimas, dar plin de candoare. Uneori e descurajat pentru ca se simte neinteles, alteori e exuberant, sigur pe cunostintele lui, e indragostit de ideile lui. Este sensibil si introspectiv. E un "actor pe scena vietii". Fiti martorii pasiunii lui nea Marian, ai framantarilor si ezitarilor lui, traiti o data cu el momente de gratie, de inspiratie... Cum sa nu iubesti publicitatea?



Bonus tracks: primele doua versiuni ale cantecului acestui film. Prima versiune este exact asa cum mi-a venit in cap in timp ce o plimbam pe Suzy prin parc. Pentru a doua versiune, ei bine, am luat chitara din cui si am sters-o de praf :) Varianta finala este facuta cu ajutorul lui Mario Ticlea, un prieten muzician, plecat de peste zece ani in State.